în fa@a lui, pierzanie.
	15	Pe trupul s[u sunt c[rnuri lipite \i’ndesate:
		izbe\te’n el cu ap[, el nu se va clinti.
	16	Iar inima într’însul e’nfipt[ ca o piatr[
		\i ca o nicoval[ r[mâne neclintit[.
	17	Când el se’ntoarce, groaz[ în cele patru labe
		simt fiarele din preajm[ \i fug mâncând p[mântul.
	18	Arunc[ l[nci asupr[-i: nimic nu-l însp[imânt[,
		nici suli@a ce zboar[, nici plato\a’n v[zduh;
	19	c[ci el socoate fierul fiind ca ni\te paie,
		arama, putregai.
	20	Nu-l vat[m[ s[geata din arcul de aram[;
		dac[-l love\ti cu piatra, o simte fir de iarb[.
	21	De cad pe el ciocane, l-ating ca ni\te trestii,
		\i-\i râde de’ncruntatul arunc[tor de fl[c[ri.
	22	#epu\ele-ascu@ite îi @in de a\ternut;
		sub el, aurul m[rii e tot — n’o \tii! — mocirl[,
	23	adâncul clocote\te ca o c[ldare’ncins[,
		c[ci lui îi este marea un vas de fiert unsori,
	24	pr[pastia genunii, un rob adus din lupt[,
		genunea îns[\i, locul în care el se plimb[.
	25	Aici, pe’ntreg p[mântul, ca el nu-i nimeni altul,
		f[cut s[-\i râd[’n joac[, de el, îngerii Mei;
	26	el vede tot înaltul,
		el, împ[rat a toat[ f[ptura de sub ape”.